Scenariile guvernării Italiei, între creştere lentă şi stagnare

Alegerile s-au terminat de ceva vreme în Italia, iar victoria populiştilor din Mişcarea 5 Stele şi din Liga Nordului nu s-a concretizat încă într-o coaliţie care să guverneze ţara. Artitmetica parlamentară arată că cele două partide ar putea forma o coaliţie de guvernare, dar retorica liderilor Ligii (fosta Ligă a Nordului) a respins, deocamdată, idea unei coabitări post electorale.

Frământarea politicienilor în căutarea unor alinaţe nu este ceva inedit pentru Italia, care are un îndelungat exerciţiu al gestionării instabilităţii, rodat pe măsură ce s-au instalat la cârma ţării 65 de guverne în ultimii 70 de ani!

Cum nici de data asta alegerile n-au produs un câştigător care să poată avea o majoritate confortabilă, analiştii se aşteaptă la eventuale blocaje.

Care sunt scenariile posibile şi cu ce efecte asupra unei economii fragilizate de o uriaşă datorie istorică?

Italia are o datorie care a ajuns la 133% din produsul său intern brut (PIB), fiind surclasată doar de Grecia în topul datornicilor lumii. Evident economia sa are nevoie de reforme, este aproape obligată să ruleze bugete austere şi să evite o agravare a percepţiei privind riscul investiţional în obligaţiunile sale suverane, deoarece în acest caz datoria s-ar amplifica.

Scenariul moderat, coaliţia Renzi& Belusconi

Scenariul unei coaliţii între Partidul Democrat, condus de Mario Renzi şi Forza Italia al lui Belusconi, acompaniat de alte partide mai mici, este relativ improbabil, şi ar avea o consistenţă slabă, date fiind diferenţele de viziune economică între cele două partide.

Pentru a se alia, cele două partide trebuie să armonizeze viziunile diferite despre taxe, de pildă. Forza Italia vrea cotă unică de impozitare, ca în România, dar coborâtă doar la 23%, nivel care este de altfel cel mai jos prag ade taxare a veniturilor în sistemul actual progresiv, în care impozitul urcă până la 43%.

Silvio Berluscon, liderul informal al Forza Italia, vrea eliminarea taxelor pe maşini, locuinţele principale şi moşteniri. Partea veselă a programului fiscal al Forzei pare a fi idea de a scuti de TVA mâncarea pentru animalele de companie şi de a asigura asistenţă veterinară gratis pentru acestea.

Democraţii au promis alocaţii pentru copiii sub trei ani de 400 de euro pe lună, urmate de reduceri de taxe pentru familii până când copiii ajung la 18 ani. Şi tinerii de până la 30 de ani care părăsesc casa părintească ar putea beneficia de reduceri fiscale. La fel ca la Bucureşti, democraţii lui Renzi au promis eliminarea taxei TV, care hrănea reţeaua media Rai a statului Italian. În chestiunea pensiilor democraţii tac, deoarece au impus reforme cât timp au guvernat Italia, în timp pe Forza promite dublarea pensiei minime până la 1.000 de euro pe lună, acordarea unor beneficii suplimentare la pensie pentru mame şi gratuitate pentru pensionari la tratamente dentare.

Analiştii de la Danske Bank estimează că un asemenea scenariu în care s-ar alia cele două partide ar duce la o creştere moderată a cheltuielilor statului, deci a deficitului bugetar producător de datorie. Totuşi alianţa ar gira un guvern fragil, date fiind divergenţele privind piaţa muncii şi reforma sistemului de pensii. “Ne așteptăm ca un astfel de guvern să fie slab și să nu întreprinde reformele structurale necesare pentru a stimula creșterea potențială pe termen lung. Prin urmare, vedem o creştere mai lentă a economiei,  de 0,4% pe termen lung, şi o majorare a deficitului cu 1,2%”.

Combinaţia între deficite mai mari şi creştere mai lentă a economiei ar putea urca datoria Italiei la 138% din PIB în 2028, estimează analiştii Danske Bank.

Cu 5 Stele la cârmă, scenariul stagnării şi al risipei

Scenariul unei alianţe a euroscepticilor ar reuni la guvernare partidele mici sub comanda Mişcării 5 Stele şi ar apăsa pe pedala cheltuielilor, fie şi pentru a confirma încrederea unui electorat frustat din cauza unei austerităţi impuse de problemele economiei italiene. Mişcarea 5 Stele are un program punctat de accente naïve şi contradictorii. De pildă a promis, naiv, că dacă va guverna va reduce daroria publică a Italiei cu 40% din PIB în următorii 10 ani. Dar, acelaşi partid intenţionează, dacă va guverna, să ofere pensii minime garantate pentru toţi pensionarii de cel puţin 780 euro pe lună şi să reducă vârsta de pensionare, ceea ce ar pune o presiune puternică asupra unui sistem de pensii care are deja nevoie de reforme pentru a rezista în condiţiile demografice ale ţării. O coaliţie dominate de Mişcarea 5 Stele ar ceda tentaţiei de a cheltui mai mult, va avea deficite mai mari şi ar gestiona o economie în stagnare, din cauza amânării unor reforme. În acest caz piaţa financiară ar reacţiona negative, îngrijorată de sustenabilitatea gestionării datoriei suverane şi ar penaliza obligaţiunile italiene. Împrumuturile Italiei ar costa mai mult, ceea ce ar avea ca effect nu reducerea poverii datoriei, ci inflamarea ei.

Analiştii Danske Bank evaluează că scenariul guvernării sub comanda Mişcării 5 Stele, marcat de stagnare şi deficite ample, ar urca datoria suverană a Italiei  până la 156% din PIB în 2028.

Oricare ar fi structura noii alianţe de guvernare nimeni nu se aşteaptă la o eventuală ieşire a Italiei din zona euro, în ciuda retoricii antieuropene din campania electorală. Analiştii pieţei financiare nu exclus însă şi un impas în formarea guvernului tranşat prin organizarea unor noi alegeri parlamentare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *